Vrajă...

Urla tăcerea a moarte
Și sunau a gol vorbele...
                                (Ana Kos, Furtună)

Să facem lumea mai frumosă...

Se-ntâmplă adesea să-mbraci în iluzii
Vremelnice umbre, deșarte păreri,
Orice întrupare să-ți pară aievea,
Perfid precum drogul s-ascundă dureri.
                                         (Ana Kos, Nălucire)

De la egal la egal...

Lasă un pic de tăcere.
Pătrunde-te doar de durere,
Căci nu știi nimic
Niciun răspuns.
                       (Ana Kos, Nu spune nimic)

Dansul norilor călători...

Și am sperat să rămân eu
Atâta vreme cât vei fi tu
Și împreună vom fi poveste...
                                (Ana Kos, Sfârșit de poveste)

Universuri...

Când mor aș vrea să mă învii
Chiar dacă giulgiul meu e greu,
Iar când renasc aș vrea să vii
Să dormi la căpătâiul meu.
                                         (Ana Kos, Dorință)

Desen matinal...

Nimic nu e aievea, ci doar în mintea mea.
                                     (Ana Kos, Am dat...)

2...

Pe podul din vis ne plimbăm anonimi.
                                             (Ana Kos, Închipuire)

Sing world...

Cântă-mă!
Fă-ți mâna arcuș
Pe coardele mele
Sau vibrează-le.
                      (Ana Kos, Cântă-mă!)

Cotidiene preocupări...

(...) mi-am pus în bagaj
Toate amintirile
Le-am mototolit și îndesat.
                                        (Ana Kos, Fuga de tine)

Improvizații...

Când strig aș vrea să mă auzi
Chiar dacă strig adânc în gând.
                                         (Ana Kos, Dorință)

Să facem lumea mai frumoasă...

Ce faci la ora când mi-e dor de tine ?
M-am săturat s-alerg, să cad, să mor...
                                                   (Ana Kos, Cântec)

Omul furnică...

Tu vezi cât e ceasul, femeie,
Și n-am cui întinde o vorbă ?
                                        (Ana Kos, Tu vezi cât e ceasul, femeie ?)

Mijloace de locomoție...

Perfidă vrajă strică desfăcutul,
Reconstruiește din cenușă focuri,
Croiește zdrențe și lipește cioburi.
Cât mai rezistă inima la jocuri ?
                                     (Ana Kos, Răzbunare)

Stăpânii nasturilor...

Din degetele încrucișate, strânse până la os,
Mi-am plăsmuit o amuletă
Și am atârnat de ea toate speranțele.
(Ana Kos, Lapalisadă)

Dancing in the street...

Îți întorc paginile cu tandrețe
Și adun din tine literă cu literă
Învățându-ți alfabetul.
                              (Ana Kos, Scriere)

Trăiri în alb și galben...

Ești poezia mea
Din tine-mi exaltă emoția
Spre tine se-ntind cuvintele
Agățându-se de speranțe ca o ideră.
                                     (Ana Kos, Poemul iubirii)

Lifestyle...

Doar viselor le mai trebuie timp să se trezească...

                                           (Ana Kos, Perturbare magnetică)

La trei nade...

De la mine la tine e-o lume
Și am rătăcit drumul.
                                 (Ana Kos, Înstrăinare)

Lumea fetei în roșu...

Am știut că mă iubești
Pentru că-ți aminteai tot ce eu uitasem.
                                                     (Ana Kos, Sfârșit de poveste)

In the morning...

Simt zbătându-se în mine cuvintele
Și-mi aud gândurile încercând să scape
Inima galopează șchiop spre nicăieri
Împiedicându-se de toate gardurile.
                                                  (Ana Kos, Baba-Oarba)

Pastila de verde...

Și am sperat să rămân eu
Atâta vreme cât vei fi tu
Și împreună vom fi poveste...
                                             (Ana Kos, Sfârșit de poveste)

Lumea regilor pescari...

Ai prins rădăcini în mine 

Și te-ai hrănit cu speranță.

Te-am crescut cu apă sărată

Și cu bătăi de inimă.

                           (Ana Kos, Rană)

Universul fetei în roșu...

Să fim nemuritori ca zeii

Împrăștiați în infinit.

                              (Ana Kos, Reflexii)

În zborul unei clipe...

Clipa ține cât un sărut,
Ziua, cât o îmbrățișare,
Viața, cât o iluzie,
Eternitatea, cât o poezie.
                                  (Ana Kos, Cât durează o iubire ?)

2...

Sărută-mi sufletul cu speranța
Și mintea cu întrebările.
                                   (Ana Kos, Sărută-mi)

Cântecul lemnului...

Te chem la rugăciune 
Cu clopote ce-mi sună dezacordat în piept
Slujba de noapte
Ți-o vestesc cu sunet de toacă
Bătându-mi cu degetele în tâmple
Măsura gândurilor
Și a chemărilor care nu te ajung.
                                              (Ana Kos, Vis profran)

Culorile vieții...

Nu știu să iubesc decât în culori!
                                                (Ana Kos, Iubire în culori)

Probleme în paradis...

Nu ești așa departe și totuși e lung drumul
Când nu știi care-i calea pe care să apuci.
                                                        (Ana Kos, Frică de moarte)

Când sufletul are dreptul la pauză...

Și dorul meu cu al tău se-ngână,
Pielea pe piele cântă-n gând,
Se-mbată de parfum visarea,
Sens imposibilului dând.
                                        (Ana Kos, Poezie pe piele)

Pe aripi de gând...

Când îmi vei atinge ochii cu privirea
Eu îți voi întinde mâna.
                                       (Ana Kos, Sărută-mi)