Dragonul ancorat...

De la mine la tine e-o lume
Gândurile mele le caută pe ale tale.
Cândva acolo era locul lor:
Îngemănate ca ziua cu noaptea,
Căutându-se necontenit
Și atingându-se preț de un dor.
                                             (Ana Kos, Înstrăinare)

Simboluri...

Nu spune nimic, te rog!
Mă gândesc
Și eu.
                                (Ana Kos, Nu spune nimic)

Gânduri risipite în tăcere...

Dansul e la final, iar glasul
Lasă cortina-n Univers...
                                      (Ana Kos, Cântec de lebădă)

Nu ne mai trageți pe dreapta...

Mi-ai dat un ciob din lumea ta,
Cuvintele rostite-n șoaptă,
Toate-n hârtie de cadouri,
Și le-am visat noapte de noapte.
                                               (Ana Kos, Condamnare... )

Ora de vârf...

De ce sunt aici fără tine
Și unde ne e-n lume locul ?
Când s-a-mpărțit fericirea
Și unde să-mi caut norocul ?
                                         (Ana Kos, Tu vezi cât e ceasul, femeie ?)

Undeva, departe...

Ne putem iubi și în albastru și în portocaliu,
Sau putem fi amândoi roșii
Sau verzi sau albaștri...
Dar nu pentru multă vreme,
Să nu obosim!
                       (Ana Kos, Iubire în culori)

Îmbrățișare supravegheată...

Nimic nu are sens pe podul din vis,
Doar îmbrățișarea noastră,
Dezbrăcați de umbre.
                                (Ana Kos, Închipuire)

În curgerea timpului...

Te aștept la mine-n suflet!
Am pus așternuturi noi.
                                  (Ana Kos, Te aștept la mine-n suflet)

Silent guardian...

Mi-e teamă să te strig - ce fac de nu răspunzi ?
Tăcerile prea lungi nu-mi spun ce vreau să aflu
Și nu știu întrebarea la care ai răspuns.
                                                  (Ana Kos, Frică de moarte)

Mod de lucru...

Ți-am ascultat apoi respirația
Egală, cuminte, liniștită
Așteptând momentul
În care n-ai mai fi avut aer
Ca să-ți dau de la mine
Dar n-ai avut nevoie.
                                 (Ana Kos, Fuga de tine)

2...

Te pot învăța și eu câte ceva:
Limbajul zâmbetelor,
Muzica așteptărilor,
Dansul îmbrățișărilor...
                                 (Ana Kos, Scriere)

Between Mango and flying tiger...

Fierbinte, ca un suflu de erupție
Dintr-un vulcan trezit din torpoare
Până la oase ne arde iubirea
Ca o lavă incandescentă.
                                     (Ana Kos, Mistuire)

Așteptând ordinele șefei...

Nu inspir niciun mit
Nu hrănesc nicio fantezie
Nu mor întru nemurire.
                                 (Ana Kos, Manifest)

Apetit...

Se lasă soarele să mâzgălească
Hieroglilfe din raze sparte în curcubeie
Pe piele cu gust de cireșe și caramel...
                                                 (Ana Kos, Poezie)

Te aștept la mine-n suflet...

Te aștept la mine-n suflet!
E croit să-ți fie bun:
Nu-i nici larg, nici strâmt, nici aspru.
Cât de des vrei să ți-o spun ?
                                           (Ana Kos, Te aștept la mine-n suflet)

Să ne mai tragem sufletul...

Inima-mi bate inutil, ca un ceas rămas în urmă
Ce tulbură agasant liniștea cu zgomotul lui
Fără a mai servi nimănui la nimic.
                                                      (Ana Kos, Morminte de suflet)

Ținte în mișcare...

Strânsesem în pumn
Câteva speranțe fărâmițate
Din care am presărat tot drumul
Până am ajuns la fără tine.
                                         (Ana Kos, Fuga de tine)

Eleganță...

În straturi de suflet îmi învelisem pielea
Și sub straturi de piele îmi țineam ascuns sufletul;
                                                                      (Ana Kos, Neputință)

Când oamenii devin furnici...

Urlă în noi neputința
Timpul ne cere tribut
Nu te ajung când te caut
Bâjbâi pe drum neștiut.
                                    (Ana Kos, Via Dolorosa)

Ce faci la ora când mi-e dor de tine ?

Ce faci la ora când mi-e dor de tine ?
Am și uitat de ce te-am întrebat...
                                                    (Ana Kos, Cântec)

Să mai și lucrăm...

Ce faci la ora când mi-e dor de tine ?
Am început să-mbătrânesc în gând...
                                                     (Ana Kos, Cântec)

Iluzia libertății...

Am șters atâta vreme praful
Pe raftul meu cu vechituri
Încât s-a luat toată culoarea
Și miroase a uitare.
                            (Ana Kos, Vechituri)

Să cucerim infinitul...

Am deschis ușa spre tine
Să intre aer proaspăt.
                                (Ana Kos, Stele-n păr)

Valea câinelui negru...

Nici țipăt de păsări n-aud,
Privesc fără țintă afară.
                                    (Ana Kos, Lună plină)

Efort...

Toarnă-mă în sufletul tău
Și închide-mă acolo
Până iau forma lui.
                          (Ana Kos, Transfigurare)

Călătorul solitar...

Ascunde-mă de mine
Până uit cine am fost.
                            (Ana Kos, Transfigurare)

Și natura obosește...

Șterge-mi amintirile
Și fă-mi unele noi
Ca și când m-aș naște din nou.
                                              (Ana Kos, Transfigurare)

Brânză de la văcuțe simpatice...

Ce faci la ora când mi-e dor de tine ?
Am obosit de când aștept să zbor...
                                                  (Ana Kos, Cântec)

Echilibru...

Hărți ale unor comori ascunse
Dorurile le mătură valurile
Vin și pleacă neînduplecate
După legi imuabile.
                               (Ana Kos, Nostalgie)

Scorpii contemporane...

Iubirea nu știe măsură,

N-o poți explica ori croi,

Nu intră în vase ca apa,

N-o poți nici cu dalta ciopli.

Nu e niciodată sătulă,

Nu doarme, nu uită, nu vrea

Să-ți facă pe plac. O urmezi,

Iar drumul îl știe doar ea.

Te seacă, te doare, te arde,

E dulce, amară, e chin,

Dorință, plăcere și caznă,

E miere, cum e și venin.

E-n gânduri, în vise, în carne,

În suflet, în minte, e Rai,

Infern e când n-are speranță,

Chiar de gol și rob i te dai.

Nu vede, nu crede, nu iartă,

Vrea totul, nimic parcă-ar fi,

Sărută fatal, leagă vrajă,

Și-amestecă noapte cu zi.

O vrei, o urăști, ai ucide-o,

E viață și moarte de vrea,

De jind te usuci când dispare,

La loc înflorești tot cu ea.

Și veșnic de-ar ține tortura,

E ca și cum nici n-ar fi fost,

În clipa în care iubirea

Îi dă magic vieții un rost.

                                   (Ana Kos, Inextricabil)

Oameni și flori...

Am dat atâta suflet cât să-mi rămână numai
De-o unică suflare, să trag aer în piept,
Să prelungesc măcar cu o clipă viața,
Cât timp pe tine, totuși, continui să te-aștept.
                                                                      (Ana Kos, Am dat...)

Viața în ritm de dans...