duminică, 5 februarie 2012

I11



Când un sat pare mult prea îndepărtat...
poveștile lui nu sunt știute...

23 de comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. În satul respectiv trăiește o fetiță de școală primară, Silvia, care merge la clasă pe jos, câțiva km, indiferent de vreme - va veni și vreamea ei...
      Tot acolo își mai face veacul un cioban, cu o căciucă cafenie pe ochi, care își exportă oile cu tirul nepotului și care își cară laptele în flacoane de 5 litri - http://catalinfudulu.blogspot.com/2011/11/lucruri-marunte.html
      Mai sunt oameni care își duc poverile și gândurile zilnice, indiferent de vreme - http://catalinfudulu.blogspot.com/2011/10/pe-drumuri-de-munte_27.html

      etc

      Ștergere
    2. Interesant! :) Le dau mai departe pe fb :)

      Ștergere
  2. Tot timpul raman gura-casca cand vad splendoarea aceasta de loc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca să ajung până aici de la dealul din stânga-sus, care nu prea are zăpadă pe el, am mers 4 km pe jos în 28 de minute...

      Ștergere
    2. Acum imaginea imi place si mai mult...
      Esti foarte rapid! Bravos!

      Ștergere
  3. In spatele fiecarei poze e o traire, doar fotograful stie...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Același loc...imagini diferite în funcție de timp/anotimp...

      Ștergere
  4. A meritat drumul ! Fotografia este minunată.... cât despre povești.... uneori este mai bine să nu se cunoască.....

    RăspundețiȘtergere
  5. Răspunsuri
    1. Dacă aș fi fost ce mai făceai tu amu?

      Ștergere
    2. Căutam ultimul nivel din Pandemonium I :)

      Ștergere
  6. Dovada vie ca exista Dumnezeu...

    RăspundețiȘtergere