skip to main |
skip to sidebar
Urla tăcerea a moarte
Și sunau a gol vorbele...
(Ana Kos,
Furtună)
Se-ntâmplă adesea să-mbraci în iluzii
Vremelnice umbre, deșarte păreri,
Orice întrupare să-ți pară aievea,
Perfid precum drogul s-ascundă dureri.
(Ana Kos,
Nălucire)
Lasă un pic de tăcere.
Pătrunde-te doar de durere,
Căci nu știi nimic
Niciun răspuns.
(Ana Kos,
Nu spune nimic)
Și am sperat să rămân eu
Atâta vreme cât vei fi tu
Și împreună vom fi poveste...
(Ana Kos,
Sfârșit de poveste)
Când mor aș vrea să mă învii
Chiar dacă giulgiul meu e greu,
Iar când renasc aș vrea să vii
Să dormi la căpătâiul meu.
(Ana Kos,
Dorință)
Nimic nu e aievea, ci doar în mintea mea.
(Ana Kos,
Am dat...)
Pe podul din vis ne plimbăm anonimi.
(Ana Kos,
Închipuire)
Cântă-mă!
Fă-ți mâna arcuș
Pe coardele mele
Sau vibrează-le.
(Ana Kos,
Cântă-mă!)
(...)
mi-am pus în bagaj
Toate amintirile
Le-am mototolit și îndesat.
(Ana Kos,
Fuga de tine)
Când strig aș vrea să mă auzi
Chiar dacă strig adânc în gând.
(Ana Kos, Dorință)