Dragonul ancorat...

De la mine la tine e-o lume
Gândurile mele le caută pe ale tale.
Cândva acolo era locul lor:
Îngemănate ca ziua cu noaptea,
Căutându-se necontenit
Și atingându-se preț de un dor.
                                             (Ana Kos, Înstrăinare)

Simboluri...

Nu spune nimic, te rog!
Mă gândesc
Și eu.
                                (Ana Kos, Nu spune nimic)

Gânduri risipite în tăcere...

Dansul e la final, iar glasul
Lasă cortina-n Univers...
                                      (Ana Kos, Cântec de lebădă)

Nu ne mai trageți pe dreapta...

Mi-ai dat un ciob din lumea ta,
Cuvintele rostite-n șoaptă,
Toate-n hârtie de cadouri,
Și le-am visat noapte de noapte.
                                               (Ana Kos, Condamnare... )

Ora de vârf...

De ce sunt aici fără tine
Și unde ne e-n lume locul ?
Când s-a-mpărțit fericirea
Și unde să-mi caut norocul ?
                                         (Ana Kos, Tu vezi cât e ceasul, femeie ?)

Undeva, departe...

Ne putem iubi și în albastru și în portocaliu,
Sau putem fi amândoi roșii
Sau verzi sau albaștri...
Dar nu pentru multă vreme,
Să nu obosim!
                       (Ana Kos, Iubire în culori)

Îmbrățișare supravegheată...

Nimic nu are sens pe podul din vis,
Doar îmbrățișarea noastră,
Dezbrăcați de umbre.
                                (Ana Kos, Închipuire)

În curgerea timpului...

Te aștept la mine-n suflet!
Am pus așternuturi noi.
                                  (Ana Kos, Te aștept la mine-n suflet)

Silent guardian...

Mi-e teamă să te strig - ce fac de nu răspunzi ?
Tăcerile prea lungi nu-mi spun ce vreau să aflu
Și nu știu întrebarea la care ai răspuns.
                                                  (Ana Kos, Frică de moarte)

Mod de lucru...

Ți-am ascultat apoi respirația
Egală, cuminte, liniștită
Așteptând momentul
În care n-ai mai fi avut aer
Ca să-ți dau de la mine
Dar n-ai avut nevoie.
                                 (Ana Kos, Fuga de tine)