Oameni și oameni...

Sfărâm, zdrobesc, ard și arunc cenușa
Las ploaia să îi spele amintirea
Chem vântul să împrăștie și umbra,
Să piardă-orice speranță nemurirea!
                                                      (Ana Kos, Răzbunare)

2...

Și vom porni pe drumuri neștiute
Iar teama ne va-ndepărta mai mult.
                                                 (Ana Kos, Când va muri iubirea)

Amalgam...

Adorm visând că-ți țin în palme chipul
Și-mi cresc în tine din iubire flori.
                                                  (Ana Kos, Fantasmă)

Befikre (Fără griji)...

Minte-mă frumos!
Nu e deloc greu.
                         (Ana Kos, Minte-mă frumos!)

Țigări vs. flori...

Sărută-mi dorul cu prezența
Și visele cu parfumul tău de pernă.
                                                  (Ana Kos, Sărută-mi)

Piață temporară...

Ne-mpiedicăm de vorbe, de gesturi nefăcute,
Te caut și nu te aflu, nu știu dacă te-ascunzi...
                                                           (Ana Kos, Frica de moarte...)

Alte preocupări..

Flacără s-a aprins
Din scânteia ciocnirii noastre.
(...)
A fost de ajuns o lacrimă
Și a stins-o.
                  (Ana Kos, Exitus)

Preocupări...

Ca într-un joc dement de-a puterea
Doar orgoliul putrezește în temniță.
                                                    (Ana Kos, Declin)

Improvizații...

Oamenii trec fantomatic,
Zgomotele se îneacă de ploaie,
Iar timpul nu are memorie.
                                       (Ana Kos, Închipuire)

Mijloace de transport...

M-am amăgit o vreme 
Că pot întoarce totul la ce fusese
Dar valurile măturaseră drumul înapoi
Iar înaintele era prea îngust pentru doi.
                                                     (Ana Kos, Sfârșit de poveste)