Născută în România...

   

Nini Rosso -   Il silenzio

Azi stăm la rând...

  

Imnul speranţei (II)

...şi rândul nu se mişă,
însă avem la ce să ne uităm...
în fundal...

Culori...

   

Gheorghe Iovu - Din infinit

M-am gândit să număr florile
folosind principiul culorilor:
mai întâi cele roşii
şi apoi cele albastre...
Simplificând, timpul fiind înaintat,
am ales cea mai optimă soluţie:
voi număra numai florile din fanta de lumină...

Ca în viaţă...

Mai mulţi aleargă...

Muzica...nu minte 

Alţii abandonează...

Şi numai unul câştigă...

  

În cuvinte puţine ...

   

  Greatest saxophon hits

Flori,
Florii,
Florine,
Florini...
________________

La mulţi ani!

Sunt tare!

 

 Auuu...ma doare! 

Nu va mai fi aşa în momentul în care
va exista
cel puţin o fată,
numai una,
care să aibă podoaba capilară tot aşa de rebelă ca a mea...

   

Un samurai la Bucureşti...

Gândurile omului cu ţigarea sunt departe;
fără să vreau mi-am amintit că am avut o colegă japoneză.
Era prin anul I; toţi băieţii făceau careu în jurul ei...
Fata radia optimism, zâmbind atunci când vorbea cu cineva.
De câteva ori am schimbat ceva replici cu ea.
Da, doar de câteva ori, din cauză că în anul următor a plecat la Paris şi nu s-a mai întors...
Mai în glumă, mai în serios, am întrebat-o cum de a renunţat la istoria samurailor
pentru cea a dacilor care obişnuiau să bea apă din Dunăre înainte de a pleca la luptă...
Înainte de a veni în România, japoneza a făcut un studiu şi a constatat că nu existau specialişti în daci
în Ţara soarelui răsare. Ea ar fi devenit o rara avis, însă iluminismul,
Declaraţia Drepturilor şi sunetul unui acordeon de pe malul Senei i-au dat planurile peste cap şi inclusiv specializarea.

Lacrima primăverii

 
Am căutat o magnolie
sărutată de lacrima primăverii...,
promiţând că mă voi întoarce...repede.
După 1.000 de ani am ajuns în acelaşi loc,
constatând că încă mai sunt oameni...

În ritm latino...

...ce aşteaptă să vadă o magnolie sărutată de lacrima primăverii...

 

Mut...ca o lebădă!

  

Panflute - A spanish evening

Cuvintele s-au risipit printe pletele sălciilor;

oricât de multe aş culege,

sunetul valurilor le aruncă pe-o coamă de vânt,

iar degetele rămân suspendate în aer.

Vorbele sunt înlocuite de linişte,

în vreme ce ochii se bucură de culori.

Vântul, obosit să se tot îndrăgostească de cuvinte,

negociază preţul canavalelor,

deşi nu ştie că, într-un asemenea moment,

oricine preferă să fie ca şi copilul Blaga:

mut ca o lebădă!

Din altă lume...

   

Lila Downs - Perhaps, perhaps, quizas

O urmaşă a aztecilor,
ajunsă la Bucureşti,
zâmbeşte imperial...