luni, 17 ianuarie 2011

Minoritarii






 
Tibet Project - A Passage To Tibet

Am alergat să văd vernisajul expoziţiei de fotografii Tibet,
la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru, 38),
realizată de artistul Bogdan Stoica
după încheierea studiilor de fotografie şi producţie de film la Universitatea Concordia din Montreal (Canada).
Per total: sunt expuse 10 imagini, realizate cu prilejul unei călătorii de  şapte zile în Tibet, în 2010.


Autorul nu a reuşit să treacă peste emoţiile de a vorbi publicului.
La un moment dat am crezut că mă uit la un film şi aşteptam să văd şi câteva lacrimi din partea artistului...
Fotografiile...sunt cum sunt;
unul dintre noi i-a dat proaspătului licenţiat o carte de vizită,
ca să aibă idee pe unde ar trebui să meargă atunci când îşi va mai printa canavalele.
Înainte de a pleca am căutat soluţia unei întrebări care mă vizitează când şi când:
De câteva luni de zile, publicul devorator de expoziţii de fotografie este majoritar feminin...
De ce bărbaţii sunt minoritari?




Bărbaţii nu vin din cauză că, fiind criză,
paharele de vin s-au micit teribil!


PS: domnul din fotografie este un simplu spectator...
Expoziţia poate fi vizitată în perioada 17-24 ianuarie 2011.


 

Omul şi "marea"...


Omul...;

...muzica lui...
   


...marea;


...suflete nevinovate;

...arma omului.

duminică, 16 ianuarie 2011

Laborator propriu...






   
Hara - Cine


Hei!
Ţine bine de scară
şi încetează să te mai holbezi la picioarele mele,
că nu ai să fii în stare nici măcar să mă prinzi în braţe
dacă am să cad...



Misterul...



 Al Martino - Lady


O stradă,
un zâmbet
şi două necunoscute;
Una dintre necunoscute a fost eliminată repede...
fata asculta...Lady de Al Martino...



   

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Prin ceaţă...




   
 Romantic for ever...

În zona copacului din imagine,
acum mai bine de 500 de ani,
câţiva români au băgat în ceaţă, temporar,
o armată de turci...



Oameni cu suflet mare...





   
Rosanna Fratello - Quant'è Bello Lu Primm'ammore

Cunosc o fată -  este brunetă, nu vă gândiţi la şatena din posturile anterioare -, 
care a dezvoltat o afacere profitabilă. 
Abilitatea de a anticipa cererea de pe piaţă i-a adus succesul,
în pofida crizei care se plimbă prin ochii unora sau care pare doar o fantomă în viziunea altora...
Plecând de la principiul Nu am cum să iau banii cu mine în mormânt
fata a înţeles că e cazul să treacă şi la fapte filantropice.
A găsit un spaţiu, pe care l-a dotat corespunzător, şi a angajat un medic, 
oferind consultaţii gratuite persoanelor în vârstă. 
Atunci când preţul medicamentelor este destul de ridicat, pacienţii primesc bani pentru a le cumpăra...
În bezna care se cere a fi tăiată cu un cuţit s-a născut un punct de lumină...


vineri, 14 ianuarie 2011

Moment de linişte...







După ziua de astăzi,
un strop de primăvară ne-a inundat sufletele,
mângâind gândurile ce aşteaptă ca natura să ne facă să privim spre orizont...



   


O lumânare pentru sufletul meu...




   



E trecut de trei noaptea;
eu mă uit la ea, iar ea se uită la mine...;
De 54 de ore, ochii refuză să se închidă;
cifrele par clare, precise, dar ceva nu iese...;
o luăm de la căpăt, odată, de două ori,
şi tot aşa vreme de alte 40 de minute...
Mi-a ieşit pe cod, am găsit eroarea...
Să nu uiţi să aprinzi o lumânare pentru sufletul meu;
mă cheamă Ioana...


 

joi, 13 ianuarie 2011

Puţină seninătate...




Un peu d'amour 

Merg cu autobuzul;
mă simt urmărită;
mă uit speriată;
îmi aranjez ţinuta;
uit cuvinte;
încurc cuvinte;
am răbdare;
reiau;
ştiu să zâmbesc...,
în timp optim, indiferent de cum arată Realitatea...

Floarea ofilită (II)




 
 Flirtatious Heart - Jessica Jay


A mai trecut un an.
Ea alergă la telefon ca şi prima oară...
Ridică receptorul şi nu spune nimic. Tace.
Tace şi ascultă cum cântă Jessica Jay.
Cântecul o intrigă, ca şi bujorii pe care îi vede prin fereastră...
A doua zi, fata şatenă merge la gară.
A chiulit de la ore şi se uită iritată la ceas,
iar secundarul pare că s-a împotmolit...
El coboară din tren, ea îl ia de mână şi se opresc în parcul de pe malul Dunării...,
unde un Traian şi un Decebal sunt puşi faţă în faţă, zâmbindu-şi paşnic...
Stau amândoi pe o bancă. El se uită la brazii din parc, iar ea se joacă cu conul unui brad,
un con de brad ce a sfidat trecerea timpului într-un sertar de biblioteca ei...
Amândoi poartă tricouri roşii,
schimbându-le între ei amuzaţi şi gândindu-se că, deşi vor fi departe,
vor avea ceva care să îi apropie...