Sacrificiu...

   

Niciodată nu ajungem chiar atât de aproape de ceea ce ne place,
indiferent de cât de multe sacrificii facem...
Se spune că un om a îmbătrânit în momentul în care şi-a pierdut entuziasmul...
Sunteţi pe malul lacului şi pentru a avea o imagine mai sugestivă ar trebui să renunţaţi la încălţăminte
şi să vă deplasaţi 50 de m prin apa...destul de rece.
Inima vă împinge spre a merge înainte, însă gândurile vă leagă de mal...
Ce alegeţi?

M-am săturat...

   

După o facultate de medicină, urmată de rezidenţiat, masterat şi doctorat,
te trezeşti repartizat într-un spital unde ţi se cere să fii performant cu aparate care trebuiau casate de mult...
Pacienţii mai mereu nervoşi, orele suplimentare care nu se mai plătesc,
sporurile şi alte stimulente duse pe apa sâmbetei m-au făcut, la 34 de ani,
să renunţ la a mai profesa în România, în condiţiile în care cheltuielile,
oricât de mult le-aş fi drămuit, depăşeau cu mult veniturile.
Prietenii, plecaţi de ani buni la Paris, unde şi profesează,
au tras de mine ca să merg acolo...; având în vedere că m-am săturat...decizia nu a fost greu de luat;
Aşa am ajuns cu avionul în capitala Franţei, locuind două zile la un hotel până mi-am aranjat apele.
Cel mai greu a fost să am un domiciliu fiscal, fără de care nu puteam semna contractul de muncă.
Odată rezolvată problema asta am închiriat, cu 900 de EUR/lună, un loc de refugiu.
Cei de la spital sunt drăguţi. Contra sumei de 40 de EUR/lună îmi asigură două mese pe zi.
Nu îmi pierd timpul nici cu transportul...; stau la doar 10 minute de mers pe jos de job...
În ţară mai vin odată la patru luni, ca să-mi văd părinţii...
Ultima oara mi-am cumpărat un DSLR  Aşa fotografiez la microscop, direct de pe laptop,
şi le arăt cunoştinţelor pe unde îmi mai omor timpul liber...

doctorul V. M.

Într-un sat de pescari...

   

 Într-un sat de pescari

Câteva fulgere sărută marea, în depărtare, iar vântul le mângâie feţele tinerilor.
Doi visători merg prin nisip, până când granulele le invadează încălţămintea.
Îşi desfac mocasinii, îi leagă şi îi aruncă pe umeri...
- Nu mai pot!
- Suntem la 200 de m de mare...
- Nu mai pot!
Începe să plouă...; el îşi bagă antebraţul între picioarele ei, fixând-o pe umărul drept.
Ea nu spune nimic...; rochia albă i s-a lipit de corp,
iar părul blond îi atârnă până aproape de nisip...
El ajunge pe malul mării, cu prizoniera pe umăr, şi merge înainte până când un val îl loveşte în piept.
- Am nisip în păr şi îmi este frig...; să ne întoarcem în satul de pescari...
- Păcat!...; cele mai recomandate plimbări sunt cele de după ploaie...

Gala Campionilor

   

Boca de Inferno

Automobilismul sportiv din România a tras, ieri, cortina peste actualul sezon competiţional prin show-ul Gala Campionilor  - 2010, organizat, la Sinaia, de către Federaţia Română de Automobilism Sportiv (FRAS).
Cei care au ignorat frigul şi fulgii de nea au asistat trei ore la un Rally Show.

Curioşii s-au urcat în maşini sau au vrut să vadă ce au pe sub ele...;

au numărat ţintele de pe anvelope...

 
Cabral a demonstrat că poate fi şi copilot...

Cursele au fost fotografiate până au îngheţat degetele pe aparate...

Nu a lipsit festivitatea de premiere (18.00-23.00),
organizată în Parcul Ghica din faţa Cazinoului.

Scripcarul

 

 Broadway - Fiddler on the roof   If I were a rich man

Trei zile m-am fâţâit pe lângă tablou...;
de fiecare dată când ajungeam în parc mă gândeam că poate l-a cumpărat cineva...
În ultima zi, un trecător l-a întrebat pe pictor: Maestre, cine-i personajul?
Autorul s-a uitat la operă, oftând scurt şi replicând: Un scripcar din satul bunicului...

   

Nostalgie...

 

 În urmă cu aproximativ un an de zile, fata cu zâmbet cutezător a plănuit să ajungă în Franţa;
cum visele devin realitate numai dacă mergi înspre ele, o bursă de studii a fost soluţia ideală.
La două săptămâni după ce s-a stabilit în Franţa i s-a făcut, subit, dor de rude şi de locurile dragi
şi numai o muştruluială electronică a determinat-o să-şi mai domolească sentimentul respectiv...
Eu, dacă aş fi fost în locul ei, nu mai mă întorceam...,
însă se pare că a avut un motiv destul de solid de a reveni: dragostea.
Aşa se face că, în urmă cu trei luni, fata s-a îmbrăcat în alb, schimbându-şi numele de familie.
Şi dacă tot am ştiut de eveniment am telefonat ca să-i urez Casă de piatră!,
răspunzându-mi în stilu-i caracteristic: Păi, băiat serios eşti tu? Suni de dimineaţă femei măritate?
Pe fată o cheamă Anca, însă nu vă spun ce adresă de blog are,
că la ce reţete de de mâncare ştie este posibil să nu mai intraţi deloc pe la mine...:)

Capricii...

Soarele stă să apună...,
câteva păsări zboară grăbite...,

   

iar picăturile de ploaie îşi fac simţită prezenţa.

Spre sud-est se naşte un curcubeu, dar e aşa de departe...
Cam asta fu azi...

Prin ploaie...

    

KAOMA - Melodie d'Amour

Sunt în concediu...
Îmi închid ochii şi trag aer în plămâni...
O hartă atârnă pe peretele din faţa mea;
iau o săgeată de darts şi arunc cu ea în zona Europei.
Ce ar fi să merg acolo unde s-a înfipt?
Sun la agenţie şi rezerv un bilet, dus-întors, la o cursă ce pleacă peste patru ore.
După trei ore de zbor ajung la destinaţie şi mă cazez.
Mă uit în oglindă la ochii mei albaştri şi îmi prind una din şuviţele blonde cu un arici...;
ajung relativ repede în Centrul vechi, însă nu pot să mă bucur de oamenii pe care îi văd;
afară a început să picure...; îmi cumpăr o cafea şi mă refugiez sub umbrela unei restaurant;
doi băieţi se aşează la o masă învecinată; sunt mototoi, dialogând greu cu mine; au renunţat repede.
Un brunet şi o roşcată fotografiază, în interior, câteva prăjituri şi râd când privesc la display.
Mă întorc la hotel şi  îmi anulez vacanţa de şapte zile; ploaie am şi la mine în ţară,
iar dimineaţa mă îmbrăţişează ceaţa...

Perechea de palme...

   

- Măi fată! Mută-ţi maşina că am de descărcat marfă!
- Aveţi, vă rog, puţină răbdare...
- Apăi, măi fată! Tu să faci bine şi să nu-mi răspunzi mie, că îs de-o vârstă cu tătâne-tu.
Şi dacă îţi cârpesc o pereche de palme nu mai auzi două zile!
- Dar v-am vorbit frumos...
- Acum ridici şi tonul la mine! Tu chiar vrei să mă faci să cobor din maşină şi să vin la tine ?
- Ce să zic...Vă credeţi toţi mari şoferi!

Relaxare...

   

Koop  - Island Blues

Se strânge zăpada cu amândouă mâinile
şi se săpunesc obrajii...destul de bine...
Se dă capul pe spate, nu foarte mult, şi se închid ochii.
La final, soarele va desăvârşi opera....