Monumentul eroilor români

 Proiectat de arhitectul A. Dâmboianu şi realizat de sculptorul Andrei Ostap, monumentul este amplasat în parcul central din municipiul Baia Mare, lângă Muzeul Satului.

Un om plictisit...

 

...încearcând să facă flotări.

Avem monumente istorice

...dar, în pofida reabilitărilor, tot cresc buruienile pe ele...

PS. Detaliu din imagine aparţine unui monument istoric din sec. al XIX-lea...

Vedere spre Palatul Parlamentului

Viitorul sună bine (ne sâcâie reclama unui operator de telefonie...). Perspectiva, într-adevăr, va rămâne neschimbată, peste ani, însă numărul celor care vor folosi perspectiva (a se citi demnitari) e posibil să se reducă după principiul "De ce le e frică, nu scapă!"

Frumuseţe multiplicată

Momentul FE(e)RI(c)

Se întâmplă atunci când o imagine îţi ridică mai multe semne de întrebare:
1. Cine este modelul?
2. Face şi fotografii sau doar ţine în mâini un aparat pentru decor?
3. Oare cel care o fotografiază are acelaşi marcă de aparat cu al ei?
4. Cine este cel care o fotografiază? Este tânăr? Este în vârstă?

Cel mai frumos model de lanţ

În primul rând, lanţul a fost realizat în anul 1895. Oare, dacă în prezent ar mai face cineva un model similar, produsul finit ar rezista tot aşa de mult?

Un copil...

..şi lumea lui

Patina timpului...

Undeva în apropiere de Grădina Cişmigiu din Bucureşti a locuit Constantin Tănase, marele actor român din perioada interbelică.

Căsuţa este modestă ca dimensiuni, iar în curte abia dacă încape o maşină. Cu toate astea este singurul imobil de pe strada respectivă care mai păstrează parfumul unui Bucureşti autentic. Din păcate, vegetaţia parazitară îşi face de cap, iar acest lucru se observă cu uşurinţă din detaliul prezentat.

Concentrarea unei blonde

Mergeam precum apostolii pe Bulevardul Elisabeta spre Calea Victoriei, pe partea cu Universitatea Bucureşti. La intersecţia cu  strada Academiei, una dintre primele străzi pavate cu piatră cubică la jumătatea sec. al XIX-lea, pietonii sunt opriţi de culoarea roşie a semaforului. Cineva vorbeşte la telefon. Mă duce spre detaliu soarele care-i sărută faţa şi o parte din degete. Mâna imi aleargă după aparat. Degetele tastează ISO si WB. Încep să trag. Odată, de două, de trei ori. Subiectul nu mă observă. M-au  văzut în schimb pasagerii din troleibuzul 85, oprit între timp la semafor, care se uitau ca la circ... Am plecat. Pentru mine ploua cu soare...