duminică, 5 februarie 2012

I11



Când un sat pare mult prea îndepărtat...
poveștile lui nu sunt știute...

23 de comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. În satul respectiv trăiește o fetiță de școală primară, Silvia, care merge la clasă pe jos, câțiva km, indiferent de vreme - va veni și vreamea ei...
      Tot acolo își mai face veacul un cioban, cu o căciucă cafenie pe ochi, care își exportă oile cu tirul nepotului și care își cară laptele în flacoane de 5 litri - http://catalinfudulu.blogspot.com/2011/11/lucruri-marunte.html
      Mai sunt oameni care își duc poverile și gândurile zilnice, indiferent de vreme - http://catalinfudulu.blogspot.com/2011/10/pe-drumuri-de-munte_27.html

      etc

      Ștergere
    2. Interesant! :) Le dau mai departe pe fb :)

      Ștergere
  2. Tot timpul raman gura-casca cand vad splendoarea aceasta de loc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca să ajung până aici de la dealul din stânga-sus, care nu prea are zăpadă pe el, am mers 4 km pe jos în 28 de minute...

      Ștergere
    2. Acum imaginea imi place si mai mult...
      Esti foarte rapid! Bravos!

      Ștergere
  3. In spatele fiecarei poze e o traire, doar fotograful stie...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Același loc...imagini diferite în funcție de timp/anotimp...

      Ștergere
  4. A meritat drumul ! Fotografia este minunată.... cât despre povești.... uneori este mai bine să nu se cunoască.....

    RăspundețiȘtergere
  5. Dovada vie ca exista Dumnezeu...

    RăspundețiȘtergere