miercuri, 14 iulie 2010
Andreea
Este o mână de om care fotografiază cu un aparat compact...
Se uită la subiect, încadrează şi apasă pe declanşator...
Subiectul pleacă...
Ea se uită pe display şi zice:
Stai! Întoarce-te! Ai clipit şi trebuie să fac din nou...
Subiectul se conformează, că o cunoaşte...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
are ochi de fotograf ... si o bucurie molipsitoare ... s-a inteles bine cu porumbeii din Sibiu ... foarte frumos portret, bravo
RăspundețiȘtergerefrumos copil!!!
RăspundețiȘtergereda, are ochi de fotograf si atitudine pe masura.Bravo, Andreea!
RăspundețiȘtergerefrumoasa pustoaica, excelent portret, de fotograf ce sa mai zic...:)...felicitari
RăspundețiȘtergere@ Gabriela: nu e aşa...; are multă lumină pe faţă, în stânga, iar în cealaltă parte ar fi trebuit o blendă...
RăspundețiȘtergereScumpica tare! Imi place expresia si zambetul! Fain!
RăspundețiȘtergereO scumpica de fetita ca un puiut de caprioara...
RăspundețiȘtergere...ne întoarcem la simbol.
RăspundețiȘtergereun copil dulce...ochi de ciocolata ;)
RăspundețiȘtergerefaina poveste are portretul asta.
RăspundețiȘtergereFotografiile cu copii sunt intotdeauna unice, pentru ca inocenta copiilor, soarele care le mangaie parul, lumina din ochi, fragilitatea lor iti dau impresia unei zile la tara, departe de orice rau, de zgomotul si praful si agitatia oraselor, intr-o iarba inalta in care seara canta greierii, in care te intinzi ca sa vezi ce culoare are cerul - si cerul este intotdeauna albastru si senin. Fara griji. Fara mizerie. Fara rautate. Ciresarii. Amintiri din copilarie.
RăspundețiȘtergereAdorable :)
RăspundețiȘtergere