joi, 13 octombrie 2011

Creaţia timpului...




O altă zi îşi începe galopul,
încercând să coloreze cerul.
De la fiecare om ia câte un zâmbet, matinal,
şi o idee de speranţă.
Când cerul este albastru,
gândurile oamenilor sunt senine,
iar frunţile le sunt descreţite.
Este un motiv în plus pentru a vă bucura de viaţă...

8 comentarii:

  1. Ne-am bucura de viata, dar ne da batai de cap fotografia ta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dreamer-uite un zambet de la mine:)

    Catalin-in plus?...am avut impresia in primele randuri scrise de tine,ca te infatisezi intr-un fel detasat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ooof, Cătăline! "coşmarul" vieţii mele...!
    Când ai făcut minunea aceasta de fotografie era senin sau înnorat?

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Dreamer: sunt gratuite...
    @ Toteu: nu sunt actor...
    @ DW: vreme de plajă...

    RăspundețiȘtergere
  5. :))ce m-ai ranit...(cum se zice?)...la sentiment.
    serios...cand citeam,parea ca aceea zi erai tu.era ca si cum ziua avea ochii tai sa priveasca...e simplu,doar atat.

    RăspundețiȘtergere
  6. Am stat două ore la fereastră să văd cum ziua răsare printre norii care sărutau Luna...

    RăspundețiȘtergere
  7. m-am blocat,nici eu nu ma cunosc asa imprevizibila...am fost cam prea rapida citind ce ai scris,asta cred ca se datoreaza ca in ultimul timp nici eu nu ii mai pot rezista frumusetii.
    stiam eu ca de la natura vine,si ca nu actoria e de vina.

    RăspundețiȘtergere
  8. eu zilele trecute m-am trezit fara nici o explicatie dimineata...am exclamat:ce cer frumos!...si m-am culcat la loc.
    cand m-am trezit, ploua...daca nu mi-am petrecut si eu cele doua ore...

    RăspundețiȘtergere