marți, 13 septembrie 2011

Ei vs. ele...




   
 Timpul se scurge... implacabil

Sufletele singure
 îşi caută nedumerite destinaţia,
sperând să afle,
 la final, 
fie o mare de singurătate,
fie alte suflete ce mizează, la rândul lor,
ca vor scăpa de marea de singurătate,
pariind un strop de fericire,
la ruleta vieţii,
contra unui zâmbet efemer...
*
Roma,
Via delle Quattro Fontane






11 comentarii:

  1. plecat in cautarea drumului spre inima ta..

    RăspundețiȘtergere
  2. Dar de singurătatea în doi ce zici?

    RăspundețiȘtergere
  3. @ F+M: altfel nu ar fi oameni...
    @ Geanina: tot efemer rămâne...
    @ ρομπερτ: este o vorbă: de două parale...
    @ Сostea: nu mă interesează...

    RăspundețiȘtergere
  4. realist si melancolic spus...
    firesc ca tocmeala de acasa nu se potriveste...

    RăspundețiȘtergere
  5. Intr-un fel, singuratatea e... cu... cine o cauta.

    :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Toteu: fictiv :)
    @ Ionescu: imi amintesc cind tu ai spus La revedere! :p

    RăspundețiȘtergere
  7. eu o sa-mi imaginez ca se vor intalni undeva la mijlocul drumului :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Frumoase versuri...De melodie mi-a fost tare dor!

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Pandhora: trecerea de pietoni lipseşte acolo :)
    @ Vera: şi ai ascultat-o integral?

    RăspundețiȘtergere