miercuri, 27 iulie 2011

În creierii munţilor...




 
Altfel...


Numai la înălţime se poate vedea ritmul în care trec secundele,
iar timpul îşi scrie povestea pe aripile vântului,
în vreme ce momentele luminoase sunt infinit mai lungi
în comparaţie cu ferestrele obscure...



7 comentarii:

  1. atunci, o sa-mi iau bocceluta si o sa ma mult uite acolo, vezi? unde e punctul cel mai inalt...sa respir lumina

    RăspundețiȘtergere
  2. Să te uiţi la ultima fotografie...:
    http://catalinfudulu.blogspot.com/2011/07/drumul-spre-cer.html

    RăspundețiȘtergere
  3. La o anumită înălțime, minutele nu mai contează...

    RăspundețiȘtergere
  4. da, da, e perfecta pt ceea ce-mi doresc eu :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Impunătoare prestație are muntele! Fotografia e grozavă!
    Numai bine dragă Cătălin!

    RăspundețiȘtergere
  6. @A: totul şi nimic...
    @ ZBD: :)
    @ FS: ai uitat să-mi spui ceva;
    timpul are răbdare cu tine ca să ajungi acolo...
    @ Vera: salutări şi gânduri de bine!

    RăspundețiȘtergere