marți, 28 iunie 2011

Spaţiul inundat...



   
John Sokoloff - Alone


Stau în faţa scenei, în centrul primului rând.
Sala întreagă este cufundată în tăcere.
Sunt numai eu, deşi este premieră...
Luminile se joacă pe cortină,
iar din culise se aude cum bate gongul.
Lumini şi umbre aleargă de colo-colo,
iar şoapte în culoarea răsăritului inundă spaţiul.
Timpul trece, toate trec
şi, fără să vreau, constat că sunt la ultima reprezentaţie...


7 comentarii:

  1. @ B.N.: natură pură...
    @ M: ne conformăm :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Eeei, asta-i! E ziua bucuriilor ... dinspre răsărit!

    RăspundețiȘtergere
  3. @ DW: mie îmi place să privesc spre vest...

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi place asa, rasturnat.
    Si-mi place altfelul de azi :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @ MM: nu au existat semne de circulaţie :)

    RăspundețiȘtergere