marți, 29 martie 2011

În braţele primei raze de soare...




   
Butterfly - Horst Fischer
 
Razele soarelui mângâie copacii,
plimbându-se pe luciul râului ce aleargă să sărute Dunărea.
Seara se apropie în vârfurile picioarelor,
iar lângă tinerii ce privesc spre asfinţit se aude cum cântă, în surdină, o trompetă.
Sunt ritmuri care le vor rămâne întipărite în memorie pentru eternitate...,
o eternitate care va muri odată cu licărul primei stele pe cer
sau care se va naşte o dată şi încă o dată, mereu şi mereu,
atâta timp cât roua se va logodi în fiecare dimineaţă cu frunzele de trifoi,
fugind apoi şi topindu-se în braţele primei raze de soare.
Ea îşi pune palma pe spatele lui, spunându-i să-şi imagineze că acolo stă un fluture,
un fluture pe care nu îl va şti nimeni şi pe care nimeni nu i-l va putea lua vreodată...
O trompetă cântă în surdină,
iar doi tineri dorm, ţinându-se în braţe, pe malul râului ce curge să se piardă în Dunăre...,
în timp ce un fluture le scrie povestea pe o boare de vânt...

11 comentarii:

  1. pare un loc unde zilele sunt scrise in calendarul vesniciei...

    RăspundețiȘtergere
  2. Fascinantèă ideea că eternitatea va muri.
    Grozav text cu parfum de frumos!

    RăspundețiȘtergere
  3. Hmm..e posibil să fie adevărat. Doar că suntem surzi....

    RăspundețiȘtergere
  4. Sper ca va exista un fluture in palma fiecaruia in primavara asta....totusi nu sunt sigura!
    Salutari!

    RăspundețiȘtergere
  5. Sublim... tu, suflet-drag, te "lăudai" odată cu gol-de-romantism! De vină-s locurile, prin puterea seculară de-a inspira sufletul?! Sau doar omul potrivit la ceas şi loc potrivit...
    Felicitări! O postare încântătoare!

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Erys: un loc...circulat...
    @ Madalina: un zâmbet în noapte...
    @ Vera: măcar unul nu a uitat...
    @ Septembrie: fluturele este adevărat:)
    @ Wind: nici eu nu sunt sigur...
    @ DW: nu m-am lăudat..; locurile au devenit pustii; cu plăcere!

    RăspundețiȘtergere
  7. Cat noroc, sa fii imbratisat de prima raza de soare!
    Imi place titlul alaturat fotografiei...

    RăspundețiȘtergere
  8. Uneori este nevoie să treacă potopul, să măture-n calea-i destine şi locuri; să lase natura să regenereze cu raza dintâi şi venirea de berze; molozuri să spele, gunoaie să şteargă; şi-apoi, încercându-şi cu vrerea-i norocul, un om potrivit să sfinţească iar locul...

    Mă întreb uneori, privind astfel de locuri pustii/pustiite: tot răul acesta nu-i bine să-l iei ca pe-un pas înainte? nu chiar de bunăvoie, dar stă şi-n puterea omului de a-nturna un rău în mai bine...

    RăspundețiȘtergere
  9. Frumos ai gasit cuvintele :).. ce poate sa faca o raza calda de soare.. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. @ Florena♫: şi eu care vroiam să schimb titlul...
    @ DW: probabil că stă în puterea omului...dar nu la infinit...
    @ Fly2sky: o rază caldă de soare...rătăcită în nopate...

    RăspundețiȘtergere