Firele de nisip au început să alerge,
înainte şi înapoi,
mângâind cochilia unui melc,
obosit,
până când un val a pus capăt distracţiei...
sâmbătă, 20 noiembrie 2010
Răbdare...
Firele de nisip au început să alerge,
înainte şi înapoi,
mângâind cochilia unui melc,
obosit,
până când un val a pus capăt distracţiei...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
asa cum ai fotografiat tu cochilia acelui melc pare...nu stiu...ca un fel de trecere intr-o alta dimensiune...asa o simt eu :)
RăspundețiȘtergeredar e doar o cochilie cu care nisipul isi umple timpul....
Unde-si tine inima o scoica sparta, Catalin ?
RăspundețiȘtergerePare o poarta a timpului...
RăspundețiȘtergerefara viata... nimic nu mai are sens...
RăspundețiȘtergereMie imi suna ca o propunere. :)
RăspundețiȘtergere...și totuși există....fire de nisip:) Dar care o fi cel adevărat?
RăspundețiȘtergere@ Pandhora: dacă altceva nu are ce să omoare...
RăspundețiȘtergere@ Brânduşa: acolo unde cerul sărută marea...
@ Anima: ca în filmul Stargate...
@ Christinne: o gaură neagră are rolul ei în Univers...
@ Adela: la ora asta?
@ Septembrie: este ascuns după cochilie...
A meritat sa te intreb, imi place raspunsul.
RăspundețiȘtergereNu, dimineata devreme! :)
RăspundețiȘtergereinteresting shot !
RăspundețiȘtergere... nu, distracţia continuă, numai că vor fi mai puţine fire de nisip şi mai multă ... plutire... (eeei, care s-a aruncat primul în mare?)
RăspundețiȘtergere@ Daniela: în grup!
RăspundețiȘtergere... a-dor postările tale. Au darul de a mă face să le "privesc" în mai multe feluri: cuminte, cu minte şi ... mai puţin cuminte (reuşesc să-mi trezească amintiri pe care nu credeam că le mai am ...). Mulţumesc din suflet!
RăspundețiȘtergere