joi, 18 noiembrie 2010

Marş la magazie!




   
Alte Kameraden


Un soare de noiembrie se plimbă pe feţele noastre, în timp ce stăm tolăniţi pe iarbă.
Câţiva trag din nişte ţigări, iar unul stă cu ochii pe intrarea ministrului.
Ceilalţi povestim despre cum ne-am petrecut finalul de săptămână.
Din 34 de oameni, 10 bucureşteni am plecat în permisie cu bilete de voie semnate, în alb, de comandant
şi primite de la ofiţerul de servici, care nu a făcut altceva decât să ne completeze numele.
Erau aşa-zisele bilete pentru evenimente speciale...
Atenţiune! Adunarea pe platoul de la Marriott! Executarea!
Este comandatul. A venit printre brazi. Se uită nervos la noi şi scrâşneşte din dinţi...
Alergăm ca la o cursă de 100 de m.
Regulamentar ar fi  să ne deplasăm cu 240 de paşi / minut, dar unii au limitele lor...
şi se spune despre ei că fac armata în locul altora...
Ne aşezăm în formaţie...
Ajunge şi colonelul...; se plimbă prin faţa noastră, de la stânga la dreapta,
şi ne fixează cu privirea...
Bucureştenii să iasă în faţa plutonului! Executarea!
Ieşim şi ne aliniem cu feţele spre ceilalţi...
Ofiţerul îl întreabă pe primul militar:
- De ce ai plecat, mă, acasă?
- A născut soră-mea!
Ajunge la al doilea:
- Tu?
- S-a însurat fratele!
- La tine ce s-a întâmplat?, se uită mustrător la al treilea...
- Mie mi-a născut soţia!
- Ţie cine ţi-a născut mă?, îl întreabă pe al patrulea...
- Raportez: s-a externat mama din spital!
Comandantul se opreşte la al cincilea bucureştean, spunând:
- Să auzim!
- Mi-au botezat părinţii un frate!
- La tine a fost chef ? îl întreabă pe al şaselea...
- Raportez: l-am internat pe tata în spital!
- Tu ce ai de spus?
- S-a logodit soră-mea!, se justifică al şaptelea militar...
- Şi tu?, se uită comandantul în ochii militarului cu numărul opt...
- S-a operat mama!
- La tine cine s-a mai operat?
- Eu m-am logodit!, zice militarul cu numărul nouă...
- Să auzim!, spune uitându-se în ochii mei...
Sunt ultimul...Ce naiba să îi mai zic? Nu prea mai sunt variante şi mă abţin să nu pufnesc în râs...
Nu ştiu ce să îi spun...Bine! Asta îi zic:
- Nu ştiu!
Colonelul se face negru la faţă, se întoarce şi merge la marginea celor două linii, răbufnind:
Îi vedeţi? Uitaţi-vă bine la ei! Din cauza celor 10 nesimţiti nu veţi mai pleca niciunul acasă,
în permisie, timp de o lună de zile. Să cereţi fotografii cu casele şi apartamentele voastre, 
că numai aşa o să le mai vedeţi!
Uitaţi-vă la ei şi scuipaţi-i! Vă dau eu voie!
Nimeni nu are nicio reacţie...
Vă vin eu de hac! Până terminaţi armata tot la mandea o să staţi!
În fine...afirmaţii de om cătrănit;
În weekend-ul următor au început să sune generalii:
Sunt generalul x, domnule Popescu, din Comisia de apărare de la Senat...
Să trăiţi domnule general!
Aveţi un militar acolo, la dumneavoastră, care se numeşte...;
lasaţi-l, vă rog, să meargă pentru 48 de ore acasă...
Am înţeles domnule general! Să trăiţi!
Şi tot aşa de încă nouă ori, fiecare cu relaţia lui...
În scurt timp, colonelul vine la pluton şi ordonă:
Bucureşteni! Marş la magazie şi luaţi-vă ţinutele de oraş! Plecaţi, pentru 48 de ore, acasă!
Dar, vă întoarceţi voi la mandea!

7 comentarii:

  1. excelent ... am ras cu pofta in dimineata asta, multumesc

    RăspundețiȘtergere
  2. Hm, se spune că ăia de-au făcut armata sunt disciplinaţi =)) riguroşi =)), etc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesant... Imi povestea cineva de curand acelasi lucru. Cum, de fiecare data cand faceau o trasnaie si n-aveau dreptul la permisie, sunau pilele si se rezolva problema... Cred ca asa era peste tot. Dar daca n-aveai niciun general???

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Cristian: de parcă nu ai şti...
    @ M.: nu toţi...; a fost unul din Satu Mare care a primit o valiză plină cu salam de Sibiu şi cu caşcaval, fără să se atingă de ea; după o lună de zile am văzut grozăvia: mucegăise tot.
    @ QED: se rugau să fie puşi să fagă de gardă în posturile de unde se vedeau fete trecând pe stradă...

    RăspundețiȘtergere
  5. Armata... Cosmarul oricarui baiat! :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Haa, ha..eu am făcut "armata" vreo 4 ani într-o uzină de armament...așa că...

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Anima: doar a leneşilor care nu se pot trezi dimineaţa...sau care nu sunt lăsaţi să doarmă de alarme...
    @ Septembrie: probabil că ai fost concentrată în perioada 1941-1944 :)

    RăspundețiȘtergere