miercuri, 24 noiembrie 2010

Abilitate...



 
Dacă voi amesteca
două gânduri
voi avea o idee
colorată
cu lumina soarelui
şi de cântecul pescăruşilor,
condimentată cu o adiere de vânt,
cu un opium de eternitate
şi cu o cafea neagră.
Dacă-mi voi ridica opera,
cu atenţie,
amintirile îmi vor şopti poveşti
scrise cu fire de nisip,
şoapte de valuri
pedepse de sclavi
şi ţipete de scoici,
până când,
fără să vreau,
am tot mers înainte,
ajungând în altă lume
sub clar de lună
şi cazemate năluci...
găsind fluturi pe faruri
şi privind urât,
ca din întâmplare...

11 comentarii:

  1. Constat că statul în bucătărie e pe bază de lacrimi.

    RăspundețiȘtergere
  2. si mie imi plac clatitele si sunt singurele din categoria "bunatati" care-mi reusesc:))

    RăspundețiȘtergere
  3. Clătite cu dulceaţă de vişine =p~.

    RăspundețiȘtergere
  4. aia e clatita sau omleta...? :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Mie-mi seamana cu o omleta condimentata corespunzator si savurata elegant in timpul visului dinspre dimineata.

    RăspundețiȘtergere
  6. Omleta-mi pare... Facuta cu simtul raspunderii... :))

    RăspundețiȘtergere
  7. In foto dimineata, in poezie ganduri, prinse intre feliile zilei.
    Mare sa-ti fie pofta!

    RăspundețiȘtergere
  8. ar trebui sa te apuci de poezie...daca nu ai facut-o deja...
    omletele sunt sigura ca iti reusesc fara probleme:)

    RăspundețiȘtergere
  9. ce suflet viu ai! pe langa imagini, poezia din tine...

    RăspundețiȘtergere