Nu pot înţelege
de ce nu am vrut să privesc lumea,
spre înapoi,
de dincolo de copacul la care m-am uitat...
marți, 31 august 2010
La margine de lume...
Nu pot înţelege
de ce nu am vrut să privesc lumea,
spre înapoi,
de dincolo de copacul la care m-am uitat...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
poate ca de acolo veneau norii plumburii,aducan cu ei iz de toamna...
RăspundețiȘtergerePentru ca inainte este un zambet pe care ti-l doresti.
RăspundețiȘtergereSingurul optimist intr-o lume gri sau galbena...
RăspundețiȘtergereLa margine de lume, copacul nu a uitat niciodata ca are radacini adanc infipte in pamant si crengi care urca spre cer.
RăspundețiȘtergereFoarte potrivita si muzica.
De ce nu ...senin?
RăspundețiȘtergereDe trei zile este înnorat...
RăspundețiȘtergereMie-mi spui? Chiar ploua.
RăspundețiȘtergere...pentru ca inapoi...e cu manie...
RăspundețiȘtergere...tot cautandu-te...era sa cad de pe planeta.
RăspundețiȘtergere(asta e de pe vremea cand scriam poezioare pretentioase:)
Poetic...
RăspundețiȘtergereHmmm..acest copac are ...doua umbre..interesant :)De ce sa privesti inapoi spre trecut ? "la margine de lume" ..sfarsit pentru unii..inceput pentru altii..Marginea paharului = sfarsit pentru lichid ...inceput pentru buze.. :)Hei ...drumul (gustul) conteaza.
RăspundețiȘtergereEu, la ora asta chiar nu vreau să privesc înapoi.....e doar dezamăgire înapoi....
RăspundețiȘtergereFrumos, linistit...asteptand stoic toamna:)
RăspundețiȘtergerepare ca totul e in asteptare....
RăspundețiȘtergeregemial
RăspundețiȘtergereai poveste multa in postarea asta:)
felicitari:)
imi place muuult:)
esti cam melancolic in ultima vreme...si simt ceva tristete in postarea asta...
RăspundețiȘtergereNe regăsim, ne întâlnim cu noi înşine într-o altă ipostază, în cele mai neaşteptate locuri, în cele mai de neînţeles momente... Solitudinea copacului, impusă, te va fi făcut să ţi-o doreşti, autoasumată, pentru tine. Nevoia de ... singurătate este explicabilă, abuzul de singurătate, de detaşare de tot şi toate, este un risc...
RăspundețiȘtergereCopacul acesta e de invidiat! Ca formă şi culoare se încadrează atât de bine peisajului (altfel anost), împrumutându-i din puternica-i personalitate... (să nu-mi spui că-i ... nuc!)
@ Monica. aşa o fi...; mulţumesc!
RăspundețiȘtergere@ Danielle Wolf: da, e nuc!
Îi lipseşte ... ceva! Ce?
RăspundețiȘtergere@ Danielle Wolf: a prins un an sec...
RăspundețiȘtergereHmm! Oricum, distanţa nu lasă să se vadă de-i lipseşte sau nu roada. Sau... şi la ce gândesc eu i s-o fi spunând AN SEC? Ha! Nu m-aş mira! Şi eu ... am un nuc în ... "grădina" mea.
RăspundețiȘtergereAni buni!