duminică, 18 iulie 2010

Contraste


A trăi în România tinde să devină o aventură...
Pentru o fată venită din SUA imaginea cu slalomul pe care trebuie să-l facă printre vaci, pentru a traversa strada,  ţine de domeniul incredibilului...; şoferii au văzut mai multe: în afară de vaci şi caii sau măgarii mai sunt uitaţi pe drumurile publice...
Vorbeam de aventură...
Avem legi, hotărâri, decizii, ordonanţe, proceduri şi cai verzi pe pereţi, dar când trebuie ca cineva sa facă ceva, face cum îl taie capul...
Să luăm ca exemplu trenul care merge de la Bucureşti la Sighetul Marmaţiei,  târziu în noapte...
Nu există vagon special pentru bagajele voluminoase, care nu au ce căuta în compartimente...
Ei şi ce? Românul este inventiv...Pe culoarele compartimentelor înghesuie de toate...
Unul dintre pasageri a proptit o bicicletă fix la jumătatea culoarului...O bicicletă solidă, ca pentru munte.
Ideea este că nimeni nu mai putea să treacă pe culoar...
Şi apare şi omul responsabil cu ştanţatul biletelor, care îi pune în vedere cetăţeanului să-şi ducă bicicleta unde o şti...
- Şi unde să o ducă?, întreb eu, neputând să-mi stăpânesc râsul...., că vagon de bagaje nu aveţi...
- Să o ia şi să coboare şi să se urce într-un tren care are vagon pentu bagaje!
Nu-i aşa că v-ar plăcea să coborâţi la unu noaptea dintr-un tren, din cauza unei biciclete, ştiind că trenul cu vagon pentru bagaje vine fix peste o zi?
E o aventură să mergi cu trenul la clasa a I-a - excludeţi trenurile personale -.
Nu există prize în niciun compartiment. Dacă întrebaţi, veţi fi îndrumat/ă spre toaletă, singurul loc unde domneşte minunea. Nu ar fi ilar ca 50 de oameni să trebuiască, simultan, să-şi încare telefoanele mobile folosind o anumită priză?
Cum ar fi o procedură în acest scop?
Pe lângă baiatul de la restaurant care aleargă pe culoare şi dă apa minerală la 0.5 l cu 5 lei, ar mai fi loc şi de cineva care să taxeze încărcatul telefoanelor mobile...
Dar nu cred că ar rezista cineva pe culoar, la rând...
L-ar înnebuni ţânţarii...cel puţin vara...


13 comentarii:

  1. Trebuie sa ne facem si noi romanii remarcati prin ceva...

    RăspundețiȘtergere
  2. Procedurile omoară spiritele creative. E mai distractiv să trăieşti aşa, neştiind ce se poate ivi, decât o viaţă liniară după norme şi standarde. Ne-am plictisi.

    RăspundețiȘtergere
  3. deh, pana la urma fiecare avem cate un rol in aventura asta...

    RăspundețiȘtergere
  4. Vai ce o să-mi lipsească TGV-ul...

    RăspundețiȘtergere
  5. Îmi amintesc de un itinerar parcurs numai cu bicicleta.
    A trebuit să aleg zona...accesibilă.
    Oboseală, dar și satisfacții!

    RăspundețiȘtergere
  6. Eeee, dar ce pret platim pentru un astfel de confort!

    RăspundețiȘtergere
  7. Acum, plătești mai mult,fără a avea o satisfacție!

    RăspundețiȘtergere
  8. Faceţi o propunere dlui Berceanu pt procedura de dotare cu prize în vagoanele de cl.I si arătaţi beneficiile pe care le-ar avea pasagerii: curent pt. laptop-uri/telefoane, aparate raid conectate care alungă ţânţarii şmecheri, folosirea aparatului electric ca să aveţi dimineaţa la ora 02 o faţă fresh făr de spini... Ce atât confort.. transpiraţi şi luptaţi pân la moarte cu inamicul zumzăitor...

    RăspundețiȘtergere
  9. mergea o poză din trenul mirific despre care ne povestiţi, sau măcar o biciletă.. Ghiveciul e săracu pierdut în noianul poveştii Dvs

    RăspundețiȘtergere
  10. Spectacolul "Carmen" după Georges Bizet s-a dovedit a fi cea mai bună alegere pentru a marca unul dintre punctele "culminante" ale campaniei care își dorește să accentueze "bunul simț", între zidurile cetății.
    Un confort mai bun decît în...

    RăspundețiȘtergere
  11. "Încă o zi s-a dus...
    A venit noaptea,
    Cu albastrul ei ascuns..."

    RăspundețiȘtergere
  12. Ce e mai romantic decât să mergi cu căile ferate române?
    Țânțarii neamule, că sugE sângele, tătă lumea suge, nu mai rămâne strop, la ce draq vă mai trebuie comfort????!!!! la pielea de pe oase? alea stau bine oriunde ...... în glia strămoșească
    :))

    RăspundețiȘtergere