joi, 3 iunie 2010

Sunt prizonier...





...dar asta îmi e soarta...
Mă bălăcesc în apele Dunării,
ştiu unghere unde puţini pot ajunge,
iar uneori mai gust plasele pescarilor...
La cherhana sunt aruncat pe mal, cu lehamite, dintre peştii ce se zbat
înainte de a ajunge în lăzile cu gheaţă...
Când totul se termină îs aruncat în aceleaşi ape ale Dunării
cu aceeaşi indiferenţă...
Aşa se face că voi mă vedeţi pe mine,
eu mă uit mirat la voi,
iar povestea se amână,
până când
plasele altui pescar
vor avea ghinionul să mă agaţe...




11 comentarii:

  1. Atat de complex si totusi atat de ignorat.
    Are ochii caprui sau mi se pare mie, almighty macro? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce dragutz este! Sper sa nu fie prins iar. Si el merita o viata mai buna! :))

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Ellenaa: l-am congelat! Îl vrei?

    RăspundețiȘtergere
  4. Are Dumnezeu si cu el un rost de-l tot scapa ori pe mal din apa, ori in apa de pe mal.
    In loc de pam-pam!....mal-mal!
    Calda imagine l-a invaluit pe cel ignorat.

    RăspundețiȘtergere
  5. sunt sigura ca el se simte frumosul frumosilor...si poate ca asa si este....depinde cine il priveste :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Are noroc ca nu este cerere de raci (era mancarea saracului odata pe la noi ). Acum este cerere de scoici ,melci,creveti si alte gasteropode de...ma scol de la masa si plec din restaurant daca cineva mananca asa ceva la o masa invecinata...
    Asta este... ne-am europenizat in gusturi...

    RăspundețiȘtergere