Aveţi de ales!

Dimineaţă spuneam că am să o rog, astăzi, pe inginera Anca Hotineanu să ne lase să vedem cu ochii ei modul în care a evoluat fraza Veniţi la noi!.

Aşa că, eu plec să văd un film 3 D şi o las pe ea să-şi facă de cap, pe aici...
Dacă va face prostii vă rog să aruncaţi cu pietre în mine...
________

Când am dat la liceu, în anul 2001, m-am dus la un profil de info căci aşa mi-a spus fratele meu, Florin. Perspectiva era: dacă vrei să mergi la jurnalism, poţi să mergi şi dacă ai terminat mate-info, dar dacă ai terminat uman, nu te poţi duce la mate, fizică, medicină ori info…cel puţin, nu aşa uşor, că doar la astea nu se dă admitere la istorie (asta ca să-l tachinez pe stimatul meu coautor).

Decizia, deci, a fost probabil luată de către membrii familiei mele, în unanimitate. Nu-mi pare rău, căci astăzi nu mai eram inginer, mândria ţării. Atunci, la 15 ani, am avut parte de o consiliere mai aparte: nu e bine ce vrei să faci. 

In continuoare voi vorbi despre cum se realizează consilierea educaţională actuală.

Cătălin a povestit despre cum a fost, eu voi relata despre ce este… şi, de ce nu, despre ce va fi...

Proiectul Pasul cel Mare. De la liceu la universitate se realizează cu finanţare POS DRU. Spre deosebire de varianta comunistă, respectiv Veniţi la noi!, prin acest Proiect nu ne propunem să avem cât mai mulţi studenţi la Universitatea Tehnică (deşi proiectul este demarat de Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic din Universitatea Tehnică Gh. Asachi din Iaşi), ci să le prezentăm elevilor din clase terminale din mediul rural întreaga ofertă educaţională a universităţilor de stat din Iaşi.

Ca totul să nu fie monoton, gen: Veniţi la noi, că aici e bine! noi ne propunem să împărţim elevilor PACHETUL SUBVENŢIONAT, deşi eu aş fi preferat denumirea de stimulativ (geantă, şapcă, tricou), bineînţeles cu siglele partenerilor imprimate.

Bun, zis şi făcut, le dăm acest pachet, le prezentăm oferta educaţională şi le facem nişte teste de abilităţi şi personalitate. Şi? La ce îi ajută? Probabil pentru a se orienta mai bine şi a se cunoaşte puţin mai mult. Asta o pot spune colegii mei psihologi, eu sunt un amărât de inginer.

Tactica de abordare nu e Veniţi la noi! ci Aveţi de ales!, şi anume puteţi să mergeţi la muncă în Italia, ori să rămâneţi acasă, dar v-aţi gândit că se poate şi altfel? Noi vom fi acolo pentru a le răspunde la întrebări, pentru a le povesti despre experienţele noastre, bune sau rele (de asta ne-au şi ales din rândul „prospăturilor” – cei ce abia au terminat facultatea) despre cum e la facultate, cum e în cămin.

Cu cei din clasa a XI-a vom face şi o excursie. Adică îi vom aduce pe ei anul viitor aci, în dulcele Târg al Ieşilor. Îi vom duce la cursuri, în campusuri, şi, de ce nu, şi la o petrecere studenţească.

Momentan am fost în recunoaştere la licee, echipa mea mergând la Hălăuceşti (judeţul Iaşi). Vom mai merge să-i testăm după care le vom prezentăm efectiv oferta educaţională. Că doar nu îi luăm aşa pe nepregătite, trebuie mai întâi să ştim ce vor şi ei. Vor avea parte chiar şi de o broşură (cu poze!).

De astă dată copiii au fost cuminţi, mult mai drăgălaşi decât cei de la oraş. Unii, săracii, chiar prea cuminţi, mai ales cei care nu cunosc cum stau treburile. Nu ştiau nimic despre cazare, despre taxe, burse şi alte chestii. O fetiţă chiar m-a întrebat la chestionar ce să scrie la aptitudini, căci ea nu ştie decât să muncească. Ar vrea să se facă asistentă medicală, are mâna uşoară. Îmi e dragă, i-am promis să mă interesez special pentru ea.

Cam atât pe scurt despre programul acesta. Eu una spun că e destul de ALTFEL faţă de ce era în comunism. Probabil dacă mergeam după metodologia din trecut, spuneam Veniţi la Politehnică! (deşi eu asta zic în gândul meu).

_________________

Monumentul din imagine este amplasat în Piaţa Independenţei din Iaşi, fiind cea mai frumoasă operă comemorativă din România, dedicată eroilor români din Războiul de Independenţă.

A fost realizată de sculptoriţa Gabriela Manole Adoc şi dezvelită în anul 1980, având codul IS-III-m-B-04313 în Lista Monumentelor Istorice din 2004.

PS: Monumentul văzut la faţa locului este multa mai frumos decât caricatura mea de fotografie.